Cadoul de Crăciun…

Pe 1 septembrie Lilea și-a dus copiii la festivitatea de începere a noului an școlar. După sărbătoare și prima oră de dirigenție,a hotărât să meargă la McDonald´s. după aceea au intrat să se dea în leagăn. În parc erau mulți copii, alături erau mamele lor care discutau. Fetița a rugat-o să o dea în leagăn, Lilea sa ridicat de pe bancă și a împins bara de fier. Întorcându-se pe bancă, Lilea s-a îngălbenit. Micul rucsac, care semăna mai mult a geanta pentru copii, decât a ghiozdan, care avea lucruri importante în el Dispăruse. De dimineață a vrut să scoată din el ceasul de aur el mamei sale, pachetul cu documente, dar timpul o presa și s-a gândit ”le voi scoate mai târziu” și a închis întrebarea.

Dar realitatea a început să-i readucă simțurile. Trebuia cumva să ajungă acasă, și luându-se în mâni, ca să nu să nu sperie copiii și să plângă, Lilea s-a îndreptat către stația de autobuz. șoferul microbuzului care a oprit, auzind discuția femeii tulburate și roșii la față,despre incident, i-a permis să urce și să ajungă la stația de care avea nevoie. Pe drum, el, încerca s-o încurajeze pe mama disperată. Odată ce copiii au ajuns acasă, primul lucru care l-au făcut, a fost să-i spună tatălui că mamei i-a furat geanta.

Lilea nu a apelat la poliție. A hotărât să aștepte. Poate îi vor întoarce documentele. Așa a trecut o lună. La serviciu, colegele, sau hotărât să se ocupe de găsirea lucrurilor pierdute. Dar în sufletul ei era așteptarea și încrederea că va fi sunată. Așa au trecut 2 luni. Nimeni nu a sunat. La mijlocul lunii decembrie, după trei luni și jumătate, la insistențele prietenelor ei, Lilea s-a înscris la secția de pașapoarte. A fost programată pentru ziua de miercuri. Marți seara, a sunat telefonul, și la celălalt capăt al firului, Lilea a auzit o voce cunoscută de femeie, era fica prietenei ei. Tânăra fată m-a anunțat că, o caută un bărbat. ”El a sunat-o pe mama – povestea Ana – și i-a spus ceva de niște lucruri pierdute. Sunați-l, a lăsat numărul de telefon”.

Apoi Lilea și-a dat seama că, în portofel avea un bilețel cu numărul de telefon al prietenei sale, care locuiește în Italia. În aceeași seară Lilea l-a sunat pe necunoscut, el a întrebat-o în detaliu ce a pierdut. Mulţumit de răspunsurile primite s-au înțeles să se întâlnească a doua zi. Și așa, programarea de la biroul de pașapoarte a fost amânat.

”În dimineața următoare, la locul de întâlnire stabilit, am văzut venind o mașină, din ea a coborât un om solid. El m-a întrebat din nou, în detaliu despre lucrurile care le pierdusem. – își aduce aminte Lilea. – după aceasta el a luat de pe bancheta din față rucsacul meu și mi l-a dat. A venit un moment de tăcere. Nu-mi venea a crede ochilor. Oare, totul este adevărat?” Lilea a încercat să-si revină în fire din uimirea pe care o avea, tremura de bucurie. Ea a întrebat, cum a ajuns rucsacul la el. La care bărbatul a răspuns:” fiica mea l-a găsit în parc”. Bucuria nu avea limite. În ajunul crăciunului, pentru ea acesta a fost cel mai bun cadou.

”Din tot ce s-a întâmplat, - se împarte Lilea, - al luat pentru sine câteva lecții. În primul rând, documentele importante e mai bine să le ții acasă și să nu le ții după tine dacă nu ai nevoi de ele. În al doilea rând, m-am convins că sunt oameni buni și onești”. De asemenea în această situație Lilea ș-a arătat încredea în Dumnezeu și răbdarea. Ea era convinsă că, lucrurile ei se află pe mâni bune. și Dumnezeu a binecuvântat-o. Dumnezeu se ocupă nu numai de creștere noastră spirituală. Lui îi pasă si de problemele noastre pământești. Și El nu-i lasă pe oamenii, credincioși care se încred în El.

Matei 6:26-33: ”Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?

Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: "Ce vom mânca?" Sau: "Ce vom bea?" Sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?"

Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”